Ioan Antonica, sculptor si ceramist (Iasi, Romania, 1937 - 2002)
Index Biografie Expoziţii Lucrări Referinţe

Pariul exigenţei

"Apariţia spectaculoasă şi consacrarea rapidă a lui Ioan Antonică în artele plastice ieşene din deceniul şapte se explică nu atât prin febrila sa activitate creatoare din primii ani ai carierei sale de universitar (concretizată în numeroase participări la expoziţii colective şi de grup, dar şi prin două expoziţii personale – 1966 şi 1970) cât mai ales prin viguroasa amprentă a noutăţii probate de opera sa în planul mijloacelor de expresie artistică.

Într-adevăr, cum se poate lesne constata acum, când avem posibilitatea să judecăm creaţia sa prin raportare la evoluţia artelor plastice europene în ultima jumătate de veac, Ioan Antonică se afla la acea vreme racordat pe deplin la căutările înnoitoare definitorii pentru arta contemporană. Mai întâi, tânărul artist de atunci a înţeles între primii din conaţionali că a sosit momentul depăşirii graniţelor fiecărui domeniu tradiţional al artei; încă de la expoziţia din 1966, investigaţiile sale se focalizau în zona de interferenţă dintre ceramică şi sculptură, cu o aparte atenţie acordată primenirii formelor artistice pe temeiul reconsiderării tehnicilor clasice. În al doilea rând, Ioan Antonică este, după ştiinţa mea, primul artist român care a adaptat formula ready-made şi pe cea a tehnicilor neconvenţionale, precum “modelarea” lemnului utilizând ca “instrument” focul.

Spirit lucid, Ioan Antonică a disociat de timpuriu între adevărata creaţie artistică şi artizanatul constând în reluarea exasperantă a unor modalităţi de expresie duse la perfecţiune de maeştri şi primite de-a gata de către epigoni. A preferat, în consecinţă, să rămână o prezenţă sporadică în cadrul manifestărilor expoziţionale, decât să-şi banalizeze “discursul” plastic profund original prin proliferare cantitativă a operelor de succes."

D. N. Zaharia


"La Ioan Antonică, compoziţiile păstrează o sugestie expresionistă – de exemplu tensiunea sufletească a femeii din “Maternitate” – respingând dulcegăria, descriind cu aplomb un gest energic."

Dan Grigorescu
Cronica, 3 Aprilie 1969


"Lucrările dispuse ca într-o veselă colonie de făpturi negre, dialogând vioi şi ironic, te ademenesc ca o cimilitură, ca o poveste populară, spusă când de bătrâni, când de tineri. Este vorba de o personificare a maselor ţărăneşti de o animare a materialului la treapta unor înţelegeri artistice, câştigate de Ioan Antonică în anii de studiu de la Bucureşti şi în cei câţiva ani de când expune la Iaşi. "

Val Gheorghiu
Cronica, 26 Februarie 1966

 
Ioan Antonica, sculptor si ceramist (Iasi, Romania, 1937 - 2002)